Platformă proprie de deploy, cu Dokploy

Instalarea se oprește dacă 80, 443 sau 3000 sunt deja folosite. Dacă ai un nginx sau un Apache pornit de la o instalare anterioară, oprește-l acum.

ss -tlnp | grep -E ':(80|443|3000)\b' || echo "porturile sunt libere"

# dacă e ceva pe 80 dintr-o instalare veche
systemctl disable --now nginx apache2 2>/dev/null || true

Scriptul instalează Docker dacă lipsește, inițializează Docker Swarm și pornește Traefik pentru rutare și certificate.

Swarm-ul contează pentru înțelegerea de mai târziu: aplicațiile rulează ca servicii Swarm, nu ca simple containere, deci comenzile de depanare sunt docker service, nu doar docker ps.

curl -sSL https://dokploy.com/install.sh | sh

AtențieCitește scriptul înainte să-l rulezi, dacă e prima dată. Un pipe de la curl direct în shell execută cod descărcat de pe internet cu drepturi de root.

Interfața pornește pe portul 3000 și primul cont creat devine administrator. Până îl creezi tu, îl poate crea oricine găsește serverul.

Fă asta în primele minute, nu mâine.

# deschide http://IP_SERVER:3000 și creează contul de administrator
# apoi verifică că serviciile Dokploy sunt pornite
docker service ls

AtențieUn Dokploy proaspăt instalat, cu portul 3000 deschis și fără cont creat, e o platformă de deploy oferită gratuit primului venit. Creează contul înainte de orice altceva.

Din setările serverului îi dai panoului un domeniu propriu. Traefik obține certificatul, iar accesul se face prin HTTPS.

Abia după ce confirmi că panoul răspunde pe domeniu, închizi portul 3000 în firewall. În ordinea asta, altfel rămâi pe dinafară.

# în Dokploy: Settings → Server → Domain, pune panel.domeniul-tau.ro
# confirmă că https://panel.domeniul-tau.ro răspunde, ABIA APOI:
ufw deny 3000/tcp
ufw allow 80,443/tcp

Dokploy construiește din Dockerfile, din Nixpacks sau dintr-un docker-compose din repo. Dacă ai deja Dockerfile, alege-l explicit: e cea mai previzibilă cale.

Fiecare aplicație primește un subdomeniu. Traefik rutează după el și cere certificatul automat.

Applications → Create
  Source        : GitHub / GitLab / repo public prin URL
  Build type    : Dockerfile (dacă ai unul) sau Nixpacks
  Domain        : app.domeniul-tau.ro
  Env variables : cele de producție

Deploy. Logurile de build apar în interfață.

Dokploy administrează Postgres, MySQL, MariaDB, MongoDB și Redis ca servicii separate, cu backup configurabil. E preferabil să pui baza de date aici, nu în docker-compose-ul aplicației: o ai separat la actualizări și la backup.

Adresa de conectare pe care ți-o dă platforma se pune ca variabilă de mediu în aplicație.

Databases → Create → PostgreSQL
  Nume, utilizator, parolă generată
  Backups → destinație S3, program cron

În aplicație:
  DATABASE_URL = adresa internă dată de Dokploy

Dokploy trimite backup-urile de bază de date către o destinație compatibilă S3. Configureaz-o acum, cât timp baza e goală: verifici că funcționează fără să ai ceva de pierdut.

Backup-ul de bază de date nu acoperă volumele aplicațiilor. Pentru ele, tot restic pe mașină, ca în ghidul de backup.

# după prima rulare programată, verifică că obiectul chiar a ajuns
# și fă o restaurare de probă într-o bază de test, nu în producție

AtențieUn backup configurat și netestat e o presupunere. Restaurează o dată, într-o bază separată, înainte să te bazezi pe el.

Fiindcă aplicațiile rulează ca servicii Swarm, docker ps îți arată containerele, dar starea reală și motivul pentru care un serviciu nu pornește sunt în docker service ps.

Cea mai frecventă cauză a unui deploy care nu urcă e memoria: build-ul și aplicația veche rulează simultan.

docker service ls
docker service ps NUME_SERVICIU --no-trunc   # motivul eșecului, netrunchiat
docker service logs NUME_SERVICIU --tail 100

free -h          # build-urile consumă memorie peste ce rulează deja
df -h            # imaginile vechi umplu discul
docker system df